Nasterea piadinei romagnole
In istoria Piadinei romagnole, aceasta apare descrisa ca fiind o paine nedospita, coapta pe lespezi infierbantate, inca din anul 1200 i.Hr., preparata de catre etrusci si preluata de catre romani. D**a cucerirea Etruriei de catre romani, multe retete au fost inglobate in traditia romana, printre acestea fiind si Piadina, care a inceput sa fie consumata si in Roma antica, in ambientele cele mai rafinate. Piadina supravietuieste pana in Evul Mediu cand, din cauza taxelor pe paine si a percentualelor de grau ce trebuiau platite nobililor, painea a devenit tot mai putin consumata in favoarea piadinei care putea fi preparata si cu faina din alte cereale neimpozitate. In perioada Renasterii consumul piadinei a scazut, dar a ramas totusi simpla mancare a taranilor si a oamenilor saraci care nu puteau sa isi permita mai mult si trebuiau sa se multumeasca cu produsele pamantului. Cu trecerea timpului reteta s-a schimbat, unele ingrediente au fost inlocuite si piadina a devenit tot mai buna si tot mai populara. Nascuta ca un aliment sarac, piadina este astazi apreciat si de persoanele cele mai exigente. Foarte buna mancata goala, ca substitut al painii, devine delicioasa cand este umpluta. Astazi piadina este consumata in special in Romagna, unde se pot intalni cu usurinta mici chioscuri de piadine. De observat diferenta dintre piadina din Rimini si cea din restul zonei Emilia-Romagna: in cazul primei aluatul este intins foarte subtire, in timp ce in celelalte locuri este lasat mai gros. Cu toate acestea, nu exista o regula in prepararea piadinei. Tot ce conteaza sunt mainile experte ale celor care iubesc si pregatesc Piadina.
