02/10/2026
Poate că mulți dintre cei care intră astăzi la Mi Lady și văd vitrina plină de prăjituri cred că eu sunt cofetar de meserie.
Dar nu sunt. ❤️
Eu sunt bucătar. Asta este meseria mea.
Cofetăria a venit în viața mea altfel. Nu pentru că mi-am propus într-o zi să devin cofetar și nici pentru că am avut vreun plan extraordinar.
Pur și simplu… mi-au plăcut dulciurile.
Și nu doar să le mănânc. 😂
Am început să fiu curioasă.
Cum se face crema asta?
De ce blatul ăsta este atât de pufos?
De ce aici nu mi-a ieșit?
Ce se întâmplă dacă schimb asta?
Dar dacă pun mai puțin zahăr?
Dar dacă încerc altă cremă?
Și am început să încerc.
Am greșit. Am aruncat. Am luat-o de la capăt. M-am enervat. Am spus probabil de o sută de ori că „nu mai fac în viața mea prăjitura asta”. 😂
Și după aceea am făcut-o din nou.
Pentru că așa sunt eu.
Dacă ceva nu-mi iese, trebuie să înțeleg de ce nu mi-a ieșit.
Și cred că exact acolo s-a transformat totul dintr-o simplă curiozitate într-o pasiune.
Nu am învățat cofetăria peste noapte. Și nici astăzi nu cred că am terminat de învățat. Din contră. Cu cât fac mai multe, cu atât îmi dau seama câte mai am de descoperit.
Au fost multe încercări până la prăjiturile pe care le vedeți astăzi în vitrină.
În spatele unei felii frumoase sunt ore de muncă, vase de spălat, creme care uneori nu vor să stea cm vreau eu, blaturi care trebuie refăcute, rețete schimbate, gustat, iar gustat… și acel:
„Nu. Parcă îi mai trebuie ceva.” 😂
Pentru că eu nu pot să pun în vitrină ceva doar fiindcă arată frumos.
Trebuie să-mi placă și mie.
Trebuie să aibă gust.
Trebuie să fie genul acela de prăjitură din care iei o linguriță și, fără să-ți dai seama, mai iei una.
Și da… uneori mă uit la vitrină și parcă nici mie nu-mi vine să cred că toate astea au pornit doar din pasiunea unui bucătar pentru dulciuri.
Iar realitatea din spatele fotografiilor frumoase este și mai amuzantă.
Bucățile perfecte merg în vitrină.
Eu rămân cu marginile. 😂
Capete de prăjituri, bucăți strâmbe, ce rămâne când porționez… toate puse pe o hârtie, lângă un pahar cu lapte.
Și stau acolo, în bucătărie, obosită, cu părul vraiște, poate cu cremă pe tricou, și le mănânc.
Și culmea…
parcă tot marginile sunt cele mai bune. 😂❤️
Asta sunt eu.
Nu doar omul din spatele unei vitrine frumoase.
Sunt bucătarul care s-a îndrăgostit de cofetărie.
Sunt omul care încă încearcă, încă greșește, încă schimbă rețete și încă se bucură ca un copil atunci când spune:
„Da. Asta e! Acum e cm trebuie.”
Iar Mi Lady este, într-un fel, o bucată din povestea mea.
O pasiune care a crescut încet, printre creme, blaturi, făină, nopți lungi, multe încercări și foarte multe „rebuturi” mâncate pe ascuns. 😂
Și dacă din toate astea ies prăjituri care vă fac vouă ziua puțin mai dulce…
atunci pentru mine a meritat fiecare minut. ❤️
De meserie, bucătar.
Din pasiune, cofetar.
Iar din amândouă… s-a născut Mi Lady. ❤️
